Cum ai ajuns în Olanda?
Am venit în Olanda în 2009 pentru un program de masterat în media și comunicare la Rotterdam. Intenția mea a fost să plec din România pentru un an sau doi, după care să mă întorc acasă puțin mai deșteaptă decât eram când am plecat.
Ești încă aici. Ce s-a întâmplat?
Am întâlnit un băiat, cu care am stat câțiva ani buni la Rotterdam. Acesta a fost motivul pentru care nu am mai plecat. Între timp am învățat și limba și am amânat întoarcerea acasă. Un alt motiv, care a intervenit mai târziu, a fost Romtour, agenția pentru care lucrez și unde acum sunt și co-proprietar, împreună cu soțul meu, Lucas, al doilea bărbat din viața mea din Olanda. Acum motivul este dragostea. Nu aș fi rămas niciodată de dragul banilor.
Cum a fost începutul în aceasta țară?
A fost destul de dificil. La început am fost oarecum în afara vieții olandeze, eram într-un mediu internațional, dar cu ajutorul unor prieteni olandezi am intrat mai mult în societate. Mi-am făcut și mai mulți prieteni olandezi și așa am reușit să învăț și limba. Și când am reușit să le vorbesc limba, am început să mă simt acasă.
Aici, toată lumea vorbește engleză, dar totuși fiecare preferă limba maternă. Când ești într-un grup, e mult mai ușor dacă le vorbești limba.
Ce a fost greu?
Lipsa de spontaneitate m-a uimit cel mai tare la început, în sensul că orice ieșire, orice întâlnire trebuia programată din timp. Chiar dacă te consideri prietenul cuiva, nu te poți duce pur și simplu să-i bați la ușă, fără să anunți dinainte. Este nevoie de planificare, pentru că oamenii sunt foarte ocupați. Acesta a fost un mic șoc.
Apoi, e faptul că se ajunge destul de greu la discuții de ordin personal. Chiar și după ce îi cunoști mai bine pe oameni, se păstrează o distanță, încrederea se câștigă greu și numai după aceea treci de la nivelul de cunoștință la cel de prieten. În România, acest proces este mult mai scurt, după două săptămâni oamenii sunt deja prieteni.
Cum te simți acum în societatea în care trăiești?
Mă simt foarte bine, este o țară în care îmi place să trăiesc. Îmi place că oamenii sunt de încredere, de cele mai multe ori, că te poți baza pe ei. Îmi place că oamenii sunt foarte liniștiți, nu se supără repede, zâmbesc pe stradă. Și îmi place foarte mult felul în care îmbătrânesc. Își păstrează o tinerețe mentală până la cele mai înaintate vârste, ceea ce este fascinant! Oamenii sunt cei care m-au făcut să îmi placă aici: soțul meu, familia soțului meu, care oarecum m-a adoptat, prietenii pe care îi am, olandezi și de alte naționalități.
Cred că este o societate corectă. Dacă mă întrebi dacă există discriminare în Olanda, răspunsul este „Da.”, însă, în principiu, este o societate corectă.
Ești foarte implicată în agenția de turism Romtour, care promovează exclusiv România ca destinație turistică. Ce înseamnă pentru tine această activitate?
Când am decis să rămân aici mai mult timp, am început să lucrez în diferite domenii, până când am găsit Romtour, care a fost, oarecum, salvarea mea. Încă dinainte să plec din România mi-am dorit să fac turism în România, adică să lucrez cu turiști români, să le arăt ce țară frumoasă avem. De aici, însă, e și mai frumos. Romtour oferă olandezilor excursii turistice complete în toată România. Nu numai că le pot arăta olandezilor locurile frumoase și oamenii frumoși din România, dar am și ocazia de a da ceva înapoi României și oamenilor de acolo. Pentru noi e foarte important să îi cunoaștem pe cei cu care lucrăm. Și în fiecare an adăugăm destinații sau programe noi în România.
Nu este o misiune tocmai ușoară. Cum au fost toți acești ani?
Nu au fost deloc ușori. Tot ce am realizat a fost cu propriile noastre puteri. La început am făcut muncă de voluntariat pentru Romtour, iar soțul meu a fost nevoit să își câștige existența în altă parte, ca să ne putem permite să investim, apoi, niște bani în Romtour. În special în ultimii trei ani am depus foarte multe eforturi ca să facem această firmă să crească. Și, în sfârșit, în acest an putem să spunem că am reușit să ajungem la un nivel de care să fim foarte mulțumiți.
De ce a fost atât de dificil?
Pe de o parte a fost greu din cauza ideilor preconcepute ale olandezilor, nu neapărat legate de România ca țară, ci mai degrabă legate de prețuri pentru excursii în România. Noi nu facem turism de masă. Excursiile noastre nu sunt foarte ieftine, pentru că pentru noi calitatea este cea mai importantă. Este foarte greu să vinzi excursii în România în câteva propoziții, dar cred că cel mai important argument pe care îl prezentăm potențialilor clienți este că România este o țară care oferă cam totul: natură, cultură, ospitalitate. Când participăm la târgurile de turism de aici (vakantiebeurs, n.r.), suntem confruntați de multe ori cu întrebări mai mult sau mai puțin ciudate sau amuzante: cu ce să încep dacă nu am mai fost până acum în România; cât de săraci sunt oamenii în România; ce diferență este între români și țigani (romi, n.r.); pot să călătoresc în România cu mașina cu numere olandeze, și dacă da, o mai găsesc în parcare; e România o țară sigură?
Ce înseamnă succesul pentru tine?
Cred că succesul este ceva foarte personal. Pentru mine succesul este atunci când ai o viață cât de cât liniștită, fără probleme foarte mari, fără drame. Să ai suficient pe toate planurile vieții, atât cât să te poți simți bine. Din acest punct de vedere, cred că sunt un om de succes. Fac ceea ce mi-am dorit, îmi place, și am găsit și partenerul ideal, care mă iubește și care iubește și România.
Cum te poziționezi față de comunitatea de români din Olanda?
Până acum nu am avut foarte multe legături cu comunitatea de români pe care o vedem des pe rețelele sociale, dar am foarte mulți prieteni români, oameni pe care i-am cunoscut aici. Încep să simt că există o comunitate, că se formează, mai ales la ocazii speciale. În ultimii zece ani, am observat o prezență mai activă a românilor, cu evenimente mai multe și mai diverse. Nu mai avem doar petreceri și mese, dar avem și evenimente culturale foarte interesante.
Ce sfat ai avea pentru un român care vrea să plece acum din țară către Olanda?
Să nu creadă că aici umblă câini cu covrigi în coadă. Cu răbdare și cu muncă, orice se poate realiza. Să vină pregătit să muncească și să aibă răbdare, că poate e nevoie de mai mulți pași ca să ajungă unde își dorește.
Un interviu de Claudia Marcu, revizuit de Mihaela Nita.
Portret foto: Cristian Călin – www.cristiancalin.video
fotografii din arhiva personala
