După mai mulți ani în Regatul Țărilor de Jos, am început să apreciem ideea de comunitate de români, am început să înțelegem că ar fi bine să aflăm unii despre alții, cine suntem, de ce suntem aici, de ce ne simțim bine în această țară.
Așa s-a născut proiectul “Noi Rădăcini’, un format bazat pe scurte interviuri, publicate săptămânal timp de un an. Pe scurt, 52 de interviuri.
Cui se adresează? În primul rând, pentru a spune că românii se simt bine în Olanda. Putem identifica poveștile lor, unele netradiționale pentru cultura de unde au plecat, și putem învăța din ele. Noi românii vrem să aflăm despre alți români, să înțelegem cum arată diferitele fațete ale traiului și succesului în Olanda.
În al doilea rând, Noi Rădăcini se vrea o sursă credibilă de informații pentru olandezi, o sursă care să le povestească despre lucrurile bune pe care romanii le fac în Olanda, de la lucruri tangibile și ușor de recunoscut, până la lucrurile mai puțin tangibile, dar care fac societatea să funcționeze.
Există și un al treilea motiv pentru existența Noi Rădăcini, un motiv poate al autorilor: am fost și rămânem curioși să aflăm și să înțelegem mai multe despre românii din Olanda. Cine sunt acești oameni frumoși și curajoși?
„A trebuit să trec prin niște momente de acceptare a cauzei mele, în care a trebuit să înțeleg că nu voi deveni un solist de talie mondială, că nu voi deveni cine știe ce nume mare, așa cum, de fapt, se așteaptă de la tine în școlile din România. Dar succesul nu constă în aceste lucruri, ci în perseverența cu care construiești ceva. ”
Este un loc în care simt că am ajuns să fac ceea ce îmi place. Poți să îți îndeplinești acel American dream (visul american – ideal american, conform căruia orice american are șanse egale să atingă succesul, n.r.), deși Olanda nu este America. Adică [să poți] să faci, efectiv, ce vrei, când vrei, să riști chiar. Este un loc în care creativitatea mea înflorește.
Am învățat să nu mai pun etichete, să relativizez. Am învățat că nu trebuie să câștigi numai tu, ci să-l lași și pe celalalt să câștige, că trebuie să gândești în perspectivă. Am învățat că nu poți să realizezi ceva de unul singur.
„Am plecat cu gândul de a acumula cunoștințe și experiență, pentru ca apoi să mă întorc în România, să ajut să îmbunătățesc ceva acolo. De exemplu, aș vrea să schimb ceva în mediul universitar, lumea trebuie să fie mai deschisă la idei noi. Și dacă ceva nu merge bine, să încercăm să găsim o soluție împreună, nu să avem acea atitudine de genul „îmi strâng jucăriile și plec”.”
Copyright Noi Rădăcini – ©
