După mai mulți ani în Regatul Țărilor de Jos, am început să apreciem ideea de comunitate de români, am început să înțelegem că ar fi bine să aflăm unii despre alții, cine suntem, de ce suntem aici, de ce ne simțim bine în această țară.
Așa s-a născut proiectul “Noi Rădăcini’, un format bazat pe scurte interviuri, publicate săptămânal timp de un an. Pe scurt, 52 de interviuri.
Cui se adresează? În primul rând, pentru a spune că românii se simt bine în Olanda. Putem identifica poveștile lor, unele netradiționale pentru cultura de unde au plecat, și putem învăța din ele. Noi românii vrem să aflăm despre alți români, să înțelegem cum arată diferitele fațete ale traiului și succesului în Olanda.
În al doilea rând, Noi Rădăcini se vrea o sursă credibilă de informații pentru olandezi, o sursă care să le povestească despre lucrurile bune pe care romanii le fac în Olanda, de la lucruri tangibile și ușor de recunoscut, până la lucrurile mai puțin tangibile, dar care fac societatea să funcționeze.
Există și un al treilea motiv pentru existența Noi Rădăcini, un motiv poate al autorilor: am fost și rămânem curioși să aflăm și să înțelegem mai multe despre românii din Olanda. Cine sunt acești oameni frumoși și curajoși?
„În conștiința colectivă din România succesul este un loc de muncă stabil, o familie, casă și mașină. Pentru mine succesul este momentul în care realizezi ce îți propui, deși călătoria, procesul până la acea realizare este mult mai important. Succesul poate fi exact ce ai învățat din acea călătorie.”
Lumea olandeză m-a învățat, înainte de toate, că cea mai importantă este ziua de astăzi, pe care trebuie să o prețuiesc în toată splendoarea, dar mai ales în rămășițele ei.
„Cred că ideea de succes se schimbă cu vârsta. Când eram elevă la liceul Enescu din București, succesul era câte premii iau și dacă sunt prima, a doua sau a treia la examenul final. Când am ajuns în Germania, succesul a fost să am o poziție într-o orchestră. Aici, în Olanda, nu știu dacă am succes, dar sunt bucuroasă să trăiesc, sunt bucuroasă să pot să împărtășesc această bucurie cu alții. Dacă acesta este succesul, atunci așa să fie. Dar mai întrebați-mă și peste 20 de ani, poate atunci o să gândesc altfel.”
„Dacă te referi la comunitatea de români ca fiind cei care se integrează, care vor să fie aici „acasă” și care vor să facă parte din viața economică și politică din această țară, ei bine, da, aparțin acestei comunități. Dar, subliniez, mă simt cetățean internațional.”
Copyright Noi Rădăcini – ©
