După mai mulți ani în Regatul Țărilor de Jos, am început să apreciem ideea de comunitate de români, am început să înțelegem că ar fi bine să aflăm unii despre alții, cine suntem, de ce suntem aici, de ce ne simțim bine în această țară.
Așa s-a născut proiectul “Noi Rădăcini’, un format bazat pe scurte interviuri, publicate săptămânal timp de un an. Pe scurt, 52 de interviuri.
Cui se adresează? În primul rând, pentru a spune că românii se simt bine în Olanda. Putem identifica poveștile lor, unele netradiționale pentru cultura de unde au plecat, și putem învăța din ele. Noi românii vrem să aflăm despre alți români, să înțelegem cum arată diferitele fațete ale traiului și succesului în Olanda.
În al doilea rând, Noi Rădăcini se vrea o sursă credibilă de informații pentru olandezi, o sursă care să le povestească despre lucrurile bune pe care romanii le fac în Olanda, de la lucruri tangibile și ușor de recunoscut, până la lucrurile mai puțin tangibile, dar care fac societatea să funcționeze.
Există și un al treilea motiv pentru existența Noi Rădăcini, un motiv poate al autorilor: am fost și rămânem curioși să aflăm și să înțelegem mai multe despre românii din Olanda. Cine sunt acești oameni frumoși și curajoși?
” …încă nu mă simt ca acasă, dar, totuși, e din ce în ce mai bine. Prin prisma serviciului, contactele cu structura societății olandeze sunt frecvente și simt că am început să o cunosc din ce în ce mai bine.”
Dacă într-o zi pot face un om sau doi sau trei să zâmbească, înseamnă că mi-am atins scopul. Succesele mici ajută la succese mai mari.
„Întotdeauna e cineva mai bun decât tine. Dacă nu iei asta în considerare, riști să pierzi posibilitatea de a deveni mai bun tu însuți, pentru că doar cel care este mai bun decât tine poate să te ajute, să te tragă în sus, pentru a vedea următorul pas, următoarea ușă pe care să o deschizi.”
”I-am luat cu mine în România, ca să cunoască mai întâi peisajul, ospitalitatea, și să-i cunoască pe români în România. Acum parcă suntem familie. Nu există, nu există să plec vreodată în România să nu mi se alăture cel puțin zece dintre ei. Auzind muzica, din toate zonele țării, orchestre, fanfare, orchestre de copii, dansuri, festivaluri, nuuu… i-am românizat, ce să mai!”
Copyright Noi Rădăcini – ©
