După mai mulți ani în Regatul Țărilor de Jos, am început să apreciem ideea de comunitate de români, am început să înțelegem că ar fi bine să aflăm unii despre alții, cine suntem, de ce suntem aici, de ce ne simțim bine în această țară.
Așa s-a născut proiectul “Noi Rădăcini’, un format bazat pe scurte interviuri, publicate săptămânal timp de un an. Pe scurt, 52 de interviuri.
Cui se adresează? În primul rând, pentru a spune că românii se simt bine în Olanda. Putem identifica poveștile lor, unele netradiționale pentru cultura de unde au plecat, și putem învăța din ele. Noi românii vrem să aflăm despre alți români, să înțelegem cum arată diferitele fațete ale traiului și succesului în Olanda.
În al doilea rând, Noi Rădăcini se vrea o sursă credibilă de informații pentru olandezi, o sursă care să le povestească despre lucrurile bune pe care romanii le fac în Olanda, de la lucruri tangibile și ușor de recunoscut, până la lucrurile mai puțin tangibile, dar care fac societatea să funcționeze.
Există și un al treilea motiv pentru existența Noi Rădăcini, un motiv poate al autorilor: am fost și rămânem curioși să aflăm și să înțelegem mai multe despre românii din Olanda. Cine sunt acești oameni frumoși și curajoși?
„Aici simt că nu există limite, cum se spune în limba engleză: the sky’s the limit (doar cerul e limita, n.r.)! Totul depinde de tine și de șansele pe care ți le creezi singur. Mă simt liberă să fac ceea ce pot, fără să am sentimentul că renunț prea mult la ceea ce sunt.”
„Multă lume mă întreabă ce găsesc așa de special la Olanda. Eu cred că este un climat extrem de bun și pentru business și pentru dezvoltare personală. Pentru că ești lăsat în pace. Dacă ești bun și talentat, vin ei la tine și îți propun ei să colaborezi pentru că își dau seama că au și ei de câștigat.”
„A fi integrat înseamnă a fi deschis la cultura în care ajungi, fără să îți uiți sau să îți renegi rădăcinile. Iei ceva de la acea societate, dar și aduci ceva. Noi, românii, avem o bogăție sentimentală și emoțională extraordinară, pe care o putem folosi aici foarte bine.”
„Cred că ideea de succes se schimbă cu vârsta. Când eram elevă la liceul Enescu din București, succesul era câte premii iau și dacă sunt prima, a doua sau a treia la examenul final. Când am ajuns în Germania, succesul a fost să am o poziție într-o orchestră. Aici, în Olanda, nu știu dacă am succes, dar sunt bucuroasă să trăiesc, sunt bucuroasă să pot să împărtășesc această bucurie cu alții. Dacă acesta este succesul, atunci așa să fie. Dar mai întrebați-mă și peste 20 de ani, poate atunci o să gândesc altfel.”
Copyright Noi Rădăcini – ©
