Cătălina Negru

Cum ai ajuns în Olanda?

Am ajuns în Olanda în 2002. Mi s-a oferit șansa de a lucra la proiect internațional, șansă pe care am îmbrățișat-o imediat. Mi-a plăcut ideea de a veni în Olanda, care îmi plăcea de multă vreme. Mi se părea încă de pe atunci o țară foarte relaxată, foarte deschisă la nou. Prin urmare, am acceptat provocarea și am început să lucrez la acel proiect internațional. În primul an am făcut naveta între București și Amsterdam, după care m-am mutat la Amsterdam. Motivul a fost profesional.

Cum a fost începutul?

Fascinant! A fost ca o carte poștală plină de lucruri foarte interesante, pe care le descopeream în fiecare zi. Mi-a plăcut foarte mult să descopăr orașul. Aproape în fiecare seară îmi puneam pantofii de sport și ajungeam pe o altă stradă sau într-un loc neștiut din Amsterdam. Apoi, mi-a plăcut foarte mult să lucrez cu colegii de aici, a fost foarte interesant să vad modul lor de a lucra și de a coopera, deschiderea lor către alte culturi. Au fost foarte multe de învățat, într-o cultură instituțională cu totul diferită de cea de acasă. Pot spune că începutul a fost ușor!

Nu a fost nici un moment mai dificil?

Un astfel de moment a venit puțin mai târziu. Am avut niște probleme cu permisul de muncă, au fost și niște situații în care frustrările și iritările au crescut la maxim, circulația forței de muncă între România și Olanda nu era tocmai ușoară. Românii încă aveau nevoie de permis de muncă atunci și acesta era destul de greu de obținut. Deci am avut și perioade grele.

Ai menționat diferențele de cultură instituțională. Poți să dai câteva exemple?

Ce am observat din primul moment a fost faptul că olandezii lucrează foarte mult în echipă. Fiecare echipă avea întâlniri în mod constant, fiecare membru era ascultat și stimulat să-și spună părerea, se discuta foarte mult despre viitor. Componenta aceasta „unde vrem să ajungem” era foarte importantă și totul se baza pe un plan agreat de întreaga echipă. Toată munca era extrem de ușoară atunci când se respectau niște reguli ca, de exemplu, disciplina sau corectitudinea.

Cum te simți în societatea olandeză?

Mă simt foarte bine. Acum am și mai mult contact cu diferite sectoare ale societății, ceea ce îmi place foarte mult. Acest contact îți extinde orizontul de cunoaștere și te ajută să vezi lucrurile din perspective diferite. Fiecare sector are unghiul său, așa cum era și în sectorul financiar în care am lucrat. Pot spune că îmi e foarte ușor și îmi place foarte mult să descopăr nenumăratele aspecte ale societății olandeze, care sunt fascinante și surprinzătoare în fiecare zi.

Acum, de exemplu, mă concentrez pe sectorul non-profit, al organizațiilor de caritate și de ajutor social. Este un sector foarte avansat. Oamenii sunt foarte implicați, gradul de colaborare este foarte ridicat, societatea ascultă foarte mult de vocea acestor organizații, iar primăriile și administrația publică, în general, colaborează consecvent cu astfel de organizații. Îmi place foarte mult acest model, în care toată lumea se implică. Nimeni nu lucrează de unul singur, ci într-un sistem în care fiecare are rolul său, iar planul pentru viitor se face luând în considerare toate aceste componente ale unui sistem.

Să nu creadă cineva că este o societate perfectă, sunt foarte multe lucruri de îndreptat și aici. De exemplu, sunt foarte multe idei preconcepute. Cu siguranță că oamenii pot fi mult mai buni unii cu alții decât sunt acum, dar suntem pe drumul cel bun.

Care este cea mai mare realizare a ta de când ești în Olanda?

Oh, grea întrebare! Sunt mai multe realizări personale, dar proiectul meu de suflet este că am reușit să fiu un om de aici, să iubesc în egală măsură România și Olanda. Este ca atunci când îți iubești ambii părinți cu aceeași intensitate. Mi se pare foarte important să te gândești că trăiești, crești și aparții unui loc. Cred că acesta este cel mai mare succes, că reușesc să unesc cele două culturi, pe cea română cu cea olandeză.

Credeam că vei spune că Fundația Români Pentru Români Olanda e cea mai mare realizare.

Cred că această fundație a derivat din succesul de care tocmai am pomenit. În momentul în care am început să mă simt bine, când am simțit că am înglobat ambele culturi, pentru mine următoarea mișcare firească a fost să strâng în jurul meu oameni la fel ca mine.

Și totuși, cultural, ai avut vreun șoc?

Nu știu, poate au fost lucruri mici, uit foarte repede ce nu îmi place. Coborâșurile le uit foarte repede!

Ce înseamnă succesul pentru tine?

Ideea de succes s-a schimbat definitiv față de perioada când eram în România. Atunci, succesul era strict personal. Cum faci să te autodepășesti? Ce realizezi, inclusiv financiar?

Acum, succesul se leagă mai mult de sistemul pe care reușești să îl creezi în jurul tău și de relațiile pe care le ai. Ai succes atunci când acel sistem îți aduce mai mult decât îți cere. Ai succes atunci când satisfacțiile pe care ți le dau cei din jurul tău sunt din ce în ce mai prezente.

Cum te poziționezi față de comunitatea românilor din Olanda?

Comunitatea îmi este foarte aproape. Numărul mare de oameni care se apropie de felul meu de a gândi mă determină să am mare încredere în comunitate și în felul în care aceasta se va dezvolta și va crește pe viitor. Deci da, îmi este foarte aproape de suflet.

Și există o comunitate în adevăratul sens al cuvântului. Am văzut în ultimii ani cum oamenii se ajută între ei, cum românii se implică în munca de voluntariat, cum vor să se cunoască între ei. Desigur, este o comunitate în creștere, durează până când vom putea spune că este o comunitate puternică.

Ne uităm și la alte comunități din jurul nostru, care au o istorie mai veche decât a noastră în această țară și vedem că modul în care noi am evoluat este de apreciat. Combinăm foarte bine cele două culturi, română și olandeză.

Ești unul dintre oamenii care s-au aventurat pe acest drum, de formare a comunității. Cum este acest drum?

Este fascinant, în sensul în care în fiecare zi descoperi ceva nou care îți place. Sigur, nu este întotdeauna ușor, nu este întotdeauna totul roz, nu suntem o comunitate cu care se lucrează ușor, avem încă multe de corectat, dar eu sunt de părere că nimic nu este ușor. Nu există drum numai cu semafoare pe verde. Se întâmplă să mai ai și roșu, când trebuie să te oprești, iar aceste puncte de oprire ne ajută, ne fac să ne gândim dacă suntem sau nu pe drumul cel bun, dacă răspundem cu adevărat la nevoile celor din jurul nostru.

Ce sfat ai avea pentru un român care ar vrea să plece acum din România către Olanda?

Să se pregătească foarte bine, să se documenteze, ca să poată înțelege structura societății olandeze. Să înțeleagă că una este să fii turist în această țară și alta e să locuiești aici, că sunt și aspecte negative. Dacă ești bine pregătit, parcursul va fi mult mai ușor.