Cum ai ajuns în Olanda?
Am venit în Olanda în august 2015, pentru a-mi continua studiile, mai exact pentru un master în domeniul chimiei. Licența am obținut-o în România, la Timișoara, dar voiam foarte mult să vad cum e și în altă parte, să am și alte experiențe. Am ales Olanda. Știam că este o țară foarte deschisă, dar și programul de studiu mi s-a părut foarte interesant.
Cum a fost începutul?
A fost și greu și ușor. A fost ușor, pentru că știam limba engleză și mi-a fost ușor să comunic în mediul internațional în care eram. A fost greu, pentru că eram singură, într-o țară nouă, fără prieteni, fără familie, puțin pierdută la început. Din fericire, m-am adaptat foarte repede. În căminul studențesc în care locuiam m-am întâlnit cu foarte mulți colegi din alte țări, aflați în aceeași situație ca mine, oameni care mi-au devenit ușor prieteni. În plus, am încercat să mă integrez cumva în comunitatea românească din Olanda și am reușit acest lucru prin filiala Ligii Studenților Români din Străinătate.
Și nu numai că ai găsit filiala Ligii, dar te-ai și implicat în activitățile ei.
Da, m-a atras foarte mult voluntariatul. Și în Timișoara am făcut voluntariat timp de trei ani, în cadrul unei organizații studențești la universitate. Când am găsit Liga Studenților, am avut șansa să mă implic în multe activități de voluntariat, de fapt, în foarte multe lucruri noi. Eu sunt chimistă și sigur că mă simt bine în domeniul meu, dar la Ligă mi s-a propus să mă ocup de marketing și rețele sociale, despre care nu știam mai nimic. Cu ajutorul celor de la Ligă, am reușit să învăț repede, să mă descurc bine. De aceea recomand mereu voluntariatul, înveți mereu altceva. Pe mine m-a ajutat să mă dezvolt pe plan personal.
În plus, prin intermediul Ligii am reușit să dezvoltăm comunitatea de studenți români din Olanda. Liga îi ajută pe cei nou-veniți să se integreze, să își găsească drumul, iar prin evenimentele organizate, studenții se cunosc mai bine între ei. De exemplu, sărbătorim împreună Ziua Națională. Dar organizăm și evenimente de dezvoltare profesională, încercăm să ne întâlnim cu reprezentanți ai mediului de afaceri din Olanda.
Acum ai lăsat în urmă viața de studentă și ai intrat pe piața muncii. Cum a fost tranziția?
De anul trecut (2017, n.r.), din septembrie, sunt analist chimist la Universitatea din Leiden. Pe undeva, încă sunt în mediul universitar. Am fost foarte fericită că am reușit să termin acel master pentru care am venit. A fost un rezultat foarte bun pentru mine, de care sunt foarte mândră. Și sunt și mai fericită că am reușit să intru pe piața muncii de aici, din Olanda.
Tranziția a fost interesantă. Fiind într-un mediu universitar, nu există reguli foarte stricte ca într-o firmă multinațională, de exemplu. Totul este mai flexibil și acest aspect m-a ajutat foarte mult să mă integrez.
Ce ai învățat de la societatea olandeză?
Pot să spun că am învățat să fiu punctuală, mai mult decât eram înainte. Se știe că olandezii sunt punctuali, este o regulă pe care o respectă, în general. Apoi, olandezii sunt și foarte direcți, iar acesta este un aspect la care încă lucrez. Deși sunt aici de trei ani, atunci când vreau să spun ceva, încă o iau pe ocolite, în stilul românesc. Am învățat să fiu mult mai deschisă.
Ce nu îți place aici?
Sincer, nu știu dacă pot să răspund la această întrebare. Sigur, sunt și lucruri bune și mai puțin bune, dar deocamdată nu pot spune că e ceva care să nu îmi placă. Sau nu am descoperit încă.
Cu alte cuvinte, decizia de a veni în Olanda a fost una bună.
Nu cu multă vreme în urmă m-am gândit la acest aspect. Când mă uit la cei trei ani, chiar cred că a fost o decizie foarte bună, ba chiar una dintre cele mai bune decizii pe care le puteam lua. M-am dezvoltat atât profesional, cât și personal. Am crescut, iar Olanda m-a ajutat în acest proces.
Unde te vezi peste zece ani?
Chiar dacă locuiesc în Olanda, pentru mine acasă e în România. Peste zece ani aș vrea să fiu înapoi în România. Aș vrea foarte mult să mă întorc acasă. Am plecat cu gândul de a acumula cunoștințe și experiență, pentru ca apoi să mă întorc în România, să ajut să îmbunătățesc ceva acolo. De exemplu, aș vrea să schimb ceva în mediul universitar, lumea trebuie să fie mai deschisă la idei noi. Și dacă ceva nu merge bine, să încercăm să găsim o soluție împreună, nu să avem acea atitudine de genul „îmi strâng jucăriile și plec”. Întoarcerea în țară este un proiect la care lucrez și pe care sper să îl îndeplinesc în următorii zece ani.
Ce înseamnă pentru tine succesul?
Pentru mine succesul înseamnă să fac ceea ce îmi place. Succesul nu înseamnă lucruri materiale. Și pot să spun că, în acest moment, sunt un om de succes. La finalul zilei sunt mulțumită și împăcată că mă îndrept în direcția dorită. Cred că toată lumea ar trebui să vadă succesul în acest fel.
Cum te poziționezi față de comunitatea de români din Olanda?
Prin intermediul filialei Ligii Studenților am reușit să cunosc și mulți români din comunitatea din Olanda. Cumva, mă simt integrată aici, pentru că am cunoscut atât de mulți oameni cu povești interesante și de la fiecare învăț câte puțin. Învăț de la colegii mei studenți, de la cei din mediul de afaceri de aici. Cred că oricine se mută într-o țară nouă ar trebui să țină legătura cu comunitatea în care își are rădăcinile.
Nu mai ești atât de implicată în activitatea filialei olandeze, ci mai mult în cea a Ligii Naționale a Studenților Români din Străinătate, LSRS.
Da, acum sunt vicepreședinta LSRS și mă ocup foarte mult de dezvoltarea tuturor filialelor. Avem 39 de filiale în toată lumea, inclusiv în Australia și Noua Zeelandă. Încercăm împreună să dezvoltăm comunitățile de studenți români din toate aceste țări.
Vezi o diferență între tine, ca fostă studentă în Olanda, și colegii tăi studenți în alte țări?
Cred că fiecare învață câte ceva din țara în care locuiește. Eu m-am adaptat culturii olandeze, sunt mai directă, sunt mai organizată, deși nu pot să spun că am tot timpul o agenda strictă. Și văd cum alți colegi s-au adaptat vieții din Franța sau Italia. Dacă eu am învățat să fiu directă, un coleg din Franța, de exemplu, este mai puțin direct, încearcă să își exprime o idee mai pe ocolite.
Ce sfat ai avea pentru un român care ar vrea acum să vină în Olanda?
Fie că este student sau nu, cred că e foarte important să vină cu temele făcute. Adică, să știe unde se mută, să se pregătească dinainte pentru tot ce înseamnă o mutare – cazare, loc de muncă – , să nu vină așa, „pierdut în spațiu”. Un alt sfat: să fie deschis la oportunități noi, deschis să întâlnească oameni noi și diferiți.
Un interviu de Claudia Marcu, revizuit de Mihaela Nita.
fotografii din arhiva personala, editate de Alexandru Matei
Portret foto: Cristian Călin – www.cristiancalin.video
