Cum ai ajuns în Olanda?

Am început studiile în România, la Politehnică, unde am făcut și un doctorat. În perioada doctoratului, am avut și două stagii în Statele Unite, la IBM Research, unde mi-a plăcut foarte mult.

Așa mi-a venit ideea să plec imediat după ce termin doctoratul, în 2008. Am început să caut locuri de muncă în străinătate. Inițial, mă gândeam să plec în Statele Unite, dar am ajuns la un interviu în Amsterdam, pentru un postdoctoral la Vrije Universiteit (VU, Universitatea Liberă, n.r.). Mi-a plăcut așa de mult acolo, că am renunțat la ideea de a mai cauta ceva în America. Mi-au plăcut foarte mult oamenii din departament cu care am vorbit, mi-a plăcut și Olanda la prima vedere. În plus, cunoșteam deja foști colegi români stabiliți în Olanda, și acest lucru m-a ajutat în luarea deciziei de a rămâne aici. Așa că până în 2012 am lucrat ca cercetător postdoctoral la Vrije Universiteit din Amsterdam. Specialitatea mea este „sisteme distribuite”. 

În viața personală l-am cunoscut pe cel care avea să-mi devină soț, așa că viața mea începea să ia formă aici.

Am început să-mi caut de lucru în Olanda și am găsit o firmă de software, care mi-a plăcut foarte mult, unde lucrez din 2012. Tot atunci am început să învăț și limba, îmi devenise foarte clar că voi rămâne aici. Limba nu-ți este strict necesară, dar cred că te ajută pentru a te integra mai bine în această cultură. 

Cum a fost pentru tine începutul în Olanda?

A fost destul de ușor. M-a ajutat foarte mult faptul că aveam deja mulți colegi români. În al doilea rând, la universitate atmosfera era foarte internațională. Pot spune că mi-am făcut foarte ușor prieteni, nu neapărat olandezi, ci oameni din diferite țări, cu care m-am înțeles foarte bine.

Șocul mai mare a fost după ce l-am cunoscut pe soțul meu și am început să merg la diverse zile de naștere, petreceri, sărbători și altele, unde erau numai olandezi. Atunci mi-am dat seama că unele lucruri se întâmplă altfel aici. De exemplu, în România ne serbăm zilele de naștere separat cu prietenii și separat cu familia. Aici, în Olanda, când am fost la o zi de naștere a prietenului soțului meu, mă așteptam să  găsesc persoane de vârsta noastră, prieteni, dar am dat peste toată familia, mătuși, bunici și prieteni la un loc. Pentru mine a fost o experiență destul de ciudată.

Apoi, am observat că petrecerile sunt puțin cam plictisitoare aici. Lumea se adună în camera de zi, pe canapea, mănâncă o prăjitură și bea o cafea, se vorbește mult, dar atât. Se socializează, dar nu se dansează. Sunt mai liniștiți decât noi. Dar, de fapt, mie îmi place acest aspect, pentru că nici eu nu sunt foarte temperamentală. 

Cum sunt relațiile de serviciu? 

Firma noastră este olandeză, dar cu birouri și în străinătate. Pot să spun că în Olanda relațiile sunt mai democratice decât în alte țări. Aici, nu prea se merge pe ideea că trebuie să asculți ce spune șeful, oamenii sunt încurajați să-și exprime părerile, să aibă inițiativă. Știți, probabil, că olandezii se plâng de orice. Ei bine, nimeni nu se jenează să se plângă până și de șef. E o atmosferă foarte deschisă, care-mi place, spre deosebire de biroul nostru din Ungaria, de exemplu, unde există o ierarhie mai clară, chiar dacă este o firmă olandeză. 

Cum te-ai adaptat la această atmosferă deschisă?

Nu pot să spun că mi-a fost foarte greu, pentru că, până la urmă, cultura de aici este destul de prietenoasă, cel puțin în firma noastră, dar, sigur că este altceva. Eu nu sunt tocmai o persoană care-și exprimă părerea foarte des și câteodată îmi dau seama că trebuie să vorbesc mai mult și mai tare decât sunt eu obișnuită, ca să  mă fac auzită. Am avut nevoie de timp să mă adaptez, dar până la urmă, m-am obișnuit. 

Cum te simți în societatea olandeză?

Mă simt destul de bine. Deși e o cultură diferită de a noastră, sunt câteva aspecte care-mi plac foarte mult aici. 

Comparativ cu alte țări, oamenii sunt destul de toleranți aici. Sigur că și aici sunt probleme, dar în comparație cu alții, sunt destul de toleranți, ceea ce mie îmi place. 

Un alt aspect care îmi place și care vine, probabil, din influențele calviniste este că sunt destul de modești și nu sunt genul care să se dea mari cu ceea ce au, dacă pot să spun așa. De exemplu, ce îmi place foarte mult la directorul nostru este că și el vine la serviciu cu bicicleta. Și nici nu ești judecat după haine. Ba chiar aș putea spune că dacă ești îmbrăcat prea bine, s-ar putea să nu le placă. 

În altă ordine de idei, mă simt foarte apreciată aici, deși a fost nevoie de o perioadă de acomodare. Și la universitate și la firmă am fost primită foarte bine, dar a durat puțin până m-am simțit apreciată, pentru că, așa cum am spus, nu sunt genul de om care să vorbească mult și tare, așa cum fac olandezii, de obicei. A durat până când să fac și eu la fel și să arat lumii ce pot să fac. 

Ce ai învățat de la societatea în care trăiești? 

Cred că două lucruri, care mi se par importante. În primul rând, ideea de modestie, care este mai apreciată aici decât în România. În al doilea rând, această democrație la serviciu, această libertate de a-ți exprima opinia. Știți cât de direcți sunt olandezii și poate lipsiți de diplomație, uneori, dar până la urmă, cred că e mai bine așa decât să te învârți în jurul cozii. Aici se spune problemelor pe nume și asta mi se pare un lucru pozitiv. 

Îmi place că sunt foarte organizați, ceea ce mi se potrivește foarte bine, eu fiind un om organizat. Îmi place că și în familie și la serviciu totul se organizează cu ceva timp înainte, ca să ai timp să te pregătești. 

Îmi place că olandezii sunt foarte atenți la infrastructură. Poate că pentru unii nu e important, dar mie îmi place să fiu într-o țară în care lucrurile merg bine, funcționează. 

Dacă ar fi să alegi acum între România și Olanda, unde ai alege să trăiești?

Cred că aș alege Olanda. Mi se pare că e mai bine aici, din mai multe puncte de vedere. Nu mă refer la aspecte financiare. Pur și simplu îmi place mai mult cultura de aici. 

Cum privești toți acești ani de când ești aici?

Oh, asta e o întrebare grea! Mă uit cu plăcere la toți acești ani. Cred că am învățat destule și este o experiență pe care aș recomanda-o oricui: să trăiască un timp în altă țară. După câteva luni de interacțiune cu oameni din altă cultură, începi să  înveți mai multe, inclusiv despre propria ta cultură.

Ne dai un exemplu?

Am menționat deja ideea de modestie. În România se pune mare preț pe partea exterioară: cum se îmbracă cineva, ce fel de casă are, ce fel de mașină. Credeam că așa este peste tot, până am ajuns în Olanda, unde am descoperit că nu este așa. 

Ce înseamnă pentru tine succesul?

Înseamnă două lucruri. Pentru mine este foarte important să știu că prin ceea ce fac îi ajut și pe alții. Dacă ai reușit să îi faci viața mai ușoară unei alte persoane, înseamnă, după părerea mea, că ai succes.

Pe lângă faptul că îi ajuți pe alții, la fel de important este să te realizezi și tu, ca persoană, să faci ceea ce-ți place, să reușești să-ți descoperi talentele și să ți le pui cât mai bine în valoare. 

Aveai aceeași idee despre succes și înainte de plecarea din România?

Atunci nu mă gândeam foarte mult la succes, nu în acest fel. Eram încă la școală, succesul însemna să faci o cercetare de valoare, să scrii articole etc. Acum este altceva. Mi-am lărgit un pic perspectiva. 

Cum te poziționezi față de comunitatea românilor din Olanda?

Din păcate, nu prea mă poziționez în niciun fel. Așa cum am spus, când am venit, aveam deja un grup de români în jurul meu și n-am mai făcut niciun efort să  întâlnesc și alți români. Acum îmi e și mai dificil, pentru că am doi copii foarte mici, iar viața mea socială e foarte redusă. Dar sper că situația se va schimba în curând, că voi începe să merg pe la evenimentele comunității și ale Ambasadei, să întâlnesc mai mulți români. 

Și pentru că am doi copii, am început să mă gândesc și la ce vreau să le transmit despre România. Ei sunt născuți aici, în Olanda, și nu merg nici foarte des în România. Nu știu cât vor învăța limba română, dar aș vrea să știe cât mai multe despre cultura din care vin părinții lor și să și cunoască mai mulți români. 

Ce sfat ai avea pentru un român care ar vrea să vină acum în Olanda?

Dacă vrei să te stabilești aici, un prim pas este să încerci să-ți faci niște prieteni aici. Ceea ce nu este foarte ușor, atunci când vii din altă țară. Dar se poate, dacă participi la diferite activități locale – cluburi, cursuri etc. Ajută foarte mult să te integrezi dacă ai un loc de muncă într-o firmă olandeză. Și să înveți limba. 

Un interviu de Claudia Marcu, revizuit de Mihaela Nita

Portret foto: Cristian Călin –  www.cristiancalin.video