Cum ai ajuns în Olanda?
În 2009, când eu eram încă la liceu, sora mea studia aici, în Olanda, în Maastricht, și am venit să o vizitez împreună cu părinții. A fost primul contact cu Olanda. Sora mea m-a inspirat, de fapt, să vin să studiez și eu în Olanda. Nu m-am văzut niciodată student în România, ci în afara țării. Am solicitat un loc la o universitate din Olanda, am fost acceptat și am venit. Am studiat Marketing Management și Business Administration în Eindhoven.
De ce nu te-ai văzut niciodată student în România?
Nu m-a atras viața tipică de student, viața din căminele studențești – sau, cel puțin, imaginea pe care mi-o formasem –, dar nici modul teoretic de predare sau învățare de la noi. Am vrut ceva cât mai practic și la acea vreme, în 2010, numai în afara țării am găsit ceea ce căutam.
Cum a fost începutul?
A fost destul de ușor transferul, poate și datorită vârstei, poate și datorită cercului în care eram, de tineri, care gândeau la fel ca mine. Apoi, mult timp l-am petrecut la școală, într-un mediu internațional. După facultate, am lucrat trei ani la Philips, din nou în mediu internațional. Plus că programul era atât de încărcat, încât nu aveam timp să fac altceva.
Limba am început să o învăț abia în ultimii ani, de când am început propria afacere. E mai greu să înveți limba neerlandeză când anturajul tău vorbește limba engleză. Chiar dacă am cochetat cu limba în anii studenției, uitam repede ce învățam, pentru că nu vorbeam cu nimeni în neerlandeză. Acum am intrat, cumva, în societatea olandeză și am și mai mult timp la dispoziție să învăț și limba.
Cum ai ajuns să lucrezi la Philips?
Philips este emblema orașului Eindhoven și a fost, cumva, firesc să mă duc spre Philips. Încă din timpul facultății am făcut un internship (stagiu de practică, n.r.) acolo. Am ținut legătura cu mai multe persoane din companie și, în ultimul semestru, în timpul licenței, am revenit pentru un alt internship. Apoi, mi-au oferit un post și am decis să rămân.
Când a apărut ideea propriei afaceri?
De când mă știu am avut asta în minte. În copilărie vindeam copiilor din cartier jucării modificate de mine, apoi am început să studiez economie și, în liceu, am vândut telefoane mobile importate din China. Prima afacere adevărată am început-o în ultimul an de facultate, făceam producție video și, în paralel, eram angajat la Philips. Tot în acest timp, prin 2014, mi-a venit și ideea bicicletei, pe care am dezvoltat-o încet, timp de trei ani, până în 2017, când am decis că trebuie să mă ocup doar de asta.
Cum te simți în societatea în care trăiești?
E greu să răspund la această întrebare, sunt procese destul de complicate. Pe de-o parte, familia mea este în România, aici nu am familia mea de care să am grijă, să spunem, și atunci nu sunt legat de societatea olandeză. Eu mă simt mai mult un cetățean european. Nu pun așa mare preț pe locul în care sunt, ci mai mult pe oamenii cu care colaborez.
Ce înseamnă pentru tine cetățean european?
Înseamnă să fiu liber, să mă simt bine și confortabil în orice țară a Europei, nu doar acasă, în România, sau în țara adoptivă, Olanda. Ideea mea de cetățean european nu are nicio nuanță politico-birocratică, ci e legată mai mult de libertate.
Dar trebuie să spun că venirea în Olanda a fost o alegere potrivită. Mediul în care trăiesc mă ajută să mă dezvolt și să îmi dezvolt afacerea. Nu știu dacă în altă parte aș fi găsit aceeași deschidere și aceleași posibilități. Și Eindhoven, în special, este orașul unde poți să faci artă, unde poți să te ocupi de tehnică, IT, design. Apoi, societatea în general este foarte deschisă, este inovativă.
Pot spune că am învățat foarte mult de la studenții olandezi despre modul în care relaționează între ei. Noi, românii, suntem mai suspicioși, mai individualiști, pe când olandezii sunt foarte deschiși în relațiile cu oamenii. Mulți vorbesc de o răceală a olandezilor, eu nu am văzut niciodată acea răceală.
Ai prieteni olandezi?
Da, dar niciunul foarte apropiat. Timpul liber îl petrec, în general, tot cu expats (imigranți, n.r.) sau cu olandezi care au fost și ei expats la un moment dat. Cred că o astfel de experiență îți schimbă obiceiurile, dar și ideile preconcepute. Olandezii nu sunt reci, dar au o anumită conduită socială, sunt mai direcți și mai conciși, iar noi, cei din est sau sud, suntem mai volatili.
Se regăsește România undeva în planurile tale de viitor?
Sincer, pe viitor mă văd călătorind mult. Vreau să fiu flexibil, să am un loc unde mă pot întoarce oricând, dar care să îmi permită să călătoresc ușor. În mintea mea nu există ideea de „întors” sau „stabilit” undeva, ci ideea de „mobilitate”. Dar sigur, este posibil ca baza să fie în România.
Ce înseamnă succesul pentru tine?
Nu e o întrebare la care se poate răspunde ușor. În conștiința colectivă din România succesul este un loc de muncă stabil, o familie, casă și mașină.
Pentru mine succesul este momentul în care realizezi ce îți propui, deși călătoria, procesul până la acea realizare este mult mai important. Succesul poate fi exact ce ai învățat din acea călătorie.
Călătoria ta este acum realizarea bicicletei Furiosa. Ce face ca această bicicletă să fie așa de specială?
Nu sunt neapărat pasionat de biciclete, dar îmi place să construiesc și să inventez. Sunt câteva elemente speciale și aș începe cu ghidonul, care se pliază. La fel sunt și pedalele. În acest fel, bicicleta are un profil foarte subțire și poate fi depozitată oriunde, inclusiv pe holul unui apartament, fără să te lovești de ghidon sau de pedale atunci când treci pe lângă ea. Este destinată în special tinerilor sau young professionals (tineri profesioniști, n.r.) care trăiesc în marile orașe ca Paris, Londra, Barcelona sau Amsterdam, tineri care sunt la început de drum în cariera profesională, pentru care bicicleta este principalul mijloc de transport.
Deci piața ta nu este numai Olanda?
Nu, nicidecum. Olanda este poate ultima piață pentru bicicleta mea, Furiosa. Grupul țintă este foarte exact și se regăsește în mai multe țări. Bicicleta mea are trei avantaje majore: se întreține ușor, este ușoară și rapidă și este ușor de depozitat. Întreținerea este ușoară pentru că bicicleta este concepută să aibă cât mai puține componente care se pot deteriora, sunt părți realizate din aluminiu, plastic sau din fibră de carbon, nimic nu ruginește, nici măcar lanțul. Numele Furiosa are legătură cu designul, care te duce cu gândul la curaj și la viteză.
Cât costă o astfel de bicicletă?
În jur de 1500 de euro. Am nevoie de opt săptămâni ca să produc o astfel de bicicletă. Și o construiesc aici, în Eindhoven, dar majoritatea componentelor sunt importate din Polonia, China, Taiwan, doar câteva elemente sunt din Olanda. Este o bicicletă internațională făcută de un român.
Când a apărut această plăcere de a construi și de a inventa?
A fost mereu în mine, îmi place să creez lucruri utile mie și altora, să fie simple și să arate bine. Toate acestea se pliază bine pe ideea de a face afaceri. Și pot spune că am idei cât pentru câteva vieți, trebuie doar să fac alegerile potrivite în funcție de timpul pe care îl am și de contextul în care mă aflu.
Ce sfat ai avea pentru un român care ar vrea să vină acum în Olanda?
Ca să dau un sfat trebuie să știu ce vârstă are. Cuiva la început de drum, cum am fost eu, i-aș spune să vină cu mintea deschisă, pentru că aici sunt cu atât mai multe posibilități pentru o persoană tânără, care încă se formează. Oricine se poate dezvolta într-un fel sau altul, dar contează bagajul cu care pornește la drum. Dacă vii cu idei preconcepute, atunci e foarte greu să răzbați. Cu cât ai mintea mai deschisă, cu atât e mai ușor să înțelegi mediul în care te miști, fără să judeci oamenii din jurul tău.
Un interviu de Claudia Marcu, revizuit de Mihaela Nita
Portret foto: Cristian Călin – www.cristiancalin.video
fotografie din arhiva personala
