Ce te-a adus în Olanda?
Am terminat doctoratul în geografie și turism în 2012, în Aotearoa, Noua Zeealandă, și mi-am căutat un loc de muncă undeva mai aproape de părinți, care locuiesc în România. M-am gândit să fim măcar în aceeași regiune, în Europa.
Mi-am depus CV-ul acolo unde am crezut că am șanse să obțin un loc de muncă: Olanda, Marea Britanie, țările scandinave. S-a întâmplat să primesc mai repede un răspuns din Olanda, cu un pachet de beneficii foarte atractiv, și am decis să accept oferta. A venit de la o universitate în științe aplicate din Deventer, pentru un post de Senior Lecturer la Saxion University of Applied Sciences.
Cum a fost începutul?
Începutul a fost interesant, plin de energie ca orice început într-un nou loc. Am locuit în Deventer un an, după care am optat pentru un post de profesor-asistent la Universitatea din Groningen, cu o bursă Rosalind Franklin Fellowship pentru cercetare în geografia turismului în zonele de conflict.
Din fire, sunt o persoană curioasă. Deventer e un oraș mic, șarmant, mi-a plăcut foarte mult. M-am înscris și la cursuri de neerlandeză pentru începători. Cum spuneam, începutul a fost bun, frumos, mi-a plăcut și îmi aduc aminte cu plăcere de primul meu an în Olanda, în Deventer.
Ai avut vreun soc cultural?
Nu, nu se poate vorbi de un șoc. Înainte de Olanda am locuit în alte 7-8 țări, nu pot sa spun că mă mai surprinde ceva la un loc, la un oraș, la o cultură. Mi s-a părut o cultură primitoare.
Am remarcat că foarte multă lume fumează pe stradă, venind din Statele Unite ale Americii și din Noua Zeelandă—mai ales în Noua Zeelandă, produsele din tutun nu sunt expuse vizibil pe rafturi, lumea fumează mult mai puțin. Aici mi s-a părut că lumea fumează foarte mult și mai ales pe stradă. Acest lucru m-a surprins şi mi-a rămas întipărit în memorie.
Cum te uiți la această perioadă (în Olanda)?
Experiența mea în Olanda este una de bun augur, profesional munca mi-a fost recunoscută cu un grant NWO VENI, care are o rată de succes de 10-15%. Datorită muncii mele am fost intervievată de Volkskrant, Het Parool, Dagblad van het Noorden, etc.
Aceste apariții mi-au oferit posibilitatea să îmi diseminez cercetarea unei audiente mai largi. Social, am fost susținută să îmi cumpăr prima mea căsuță, din banii mei.
Cum te simți în societatea olandeză?
Societatea olandeză poate fi foarte primitoare, dacă ai modestia de a le urma felul lor de viață pe bicicletă, econom și durabil.
Am urmat un curs de neerlandeză, dar încă nu vorbesc fluent limba și, deși mă înțeleg bine cu colegii mei olandezi, nu pot să spun că mi-am făcut prieteni foarte buni olandezi sau că ne petrecem împreună week-end-urile sau vacanțele. Da, olandezii sunt primitori și prietenoși, dar devin prieteni doar în timp, dacă le vorbești fluent limba, le cunoști tradițiile și așa mai departe. Am colegi și amici olandezi, am vecini olandezi, ne vizităm, dar nu foarte des.
Am avut o experiență a societății olandeze din punctul de vedere al cumpărării unei case. E foarte interesant că, în ciuda faptului că nu vorbesc limba foarte bine, am reușit să cumpăr o casă și să semnez toate contractele foarte ușor, pentru că mi s-a oferit documentație bilingvă (neerlandeză și engleză), cu notificarea că varianta în neerlandeză este cea legală. Este o societate primitoare, care te sprijină.
Unde e acasă? Acasă pentru mine este în toate cele 8 țări în care am locuit. Am călătorit mereu cu un pașaport romanesc, asta nu se va schimba. Nu am optat niciodată pentru o altă cetățenie, pentru un alt pașaport. Dar nu am mai locuit în România din 2001, așa că termenul de acasă este pentru mine destul de fluid. Rădăcinile sunt în România și vor fi mereu în România.
Ce înseamnă succesul pentru tine?
Succesul pentru mine nu se măsoară în conturi în bancă sau mașini. Nu am o înțelegere materialistă a succesului, dar trebuie să fiu și critică și să spun că am un salariu bun și stabil, am un acoperiș deasupra capului, nu am o mașină pentru că iubesc mediul înconjurător mult prea mult ca să îl poluez cu o mașină… Ei bine, toate acestea îmi permit să spun că succesul pentru mine este ceva intangibil, este a face ceva ce îmi place, ceva ce mă motivează, ceva ce îi ajută și pe alții.
Succesul este să iți descoperi talentele și să știi cum să le folosești pentru a servi binele unei comunități, oricare ar fi ea.
Cum te poziționezi față de comunitatea de români din Olanda?
Salut și susțin orice proiect care intenționează să aducă mai aproape comunitatea de romani și românce din Olanda. Aceasta ar aduce beneficii nu numai emoționale și individuale celor care doresc să socializeze cu alți concetățeni și alte concetățene, dar și beneficii colective și mă refer aici la imaginea României și românilor în Olanda.
Ce sfaturi ai pentru cei care ar vrea sa vina acum în Olanda?
Nu îndrăznesc să dau sfaturi și să îndemn și mai mulți români și românce să emigreze din România. Dar, totuși, aș spune: vino cu modestie, înțelegere și cu sufletul deschis.
Pentru mine, a contat foarte mult să fiu bine-pregătită în ceea ce privește educația și mi s-au deschis suficiente uși, am avut suficiente oportunități datorită educației mele. Și cred că acesta ar fi sfatul meu: investiți în educația voastră și vedeți unde găsiți oportunități să vă dezvoltați în continuare, să vă dezvoltați viziunea pentru un viitor mai bun. „Dacă ai carte, ai parte”, spunem noi. În aceste țări cu economii mai dezvoltate – Anglia, Olanda, Franța – dacă ai carte, ai cu adevărat și parte.
Actualizare: M-am simțit bine în Olanda. Acum sunt în Anglia, în Leeds, dar voi continua colaborarea cu colegii mei din Olanda și posibil să mă întorc pe o altă poziție sau să optez pentru un alt grant. Nu închid ușa Olandei. Povestea mea merge acum mai departe în Leeds, dar o parte din mine va rămâne mereu în Groningen.
Care este proiectul tău de suflet?
Proiectul meu de suflet: de a cultiva pacea, înțelegerea și acceptarea socio-culturală a diversității prin turism și călătorii.
Notă: Prof. Dorina-Maria Buda explică puterea turismului și a emoțiilor de a construi poduri către pace, de a construi conexiuni în loc de separare în aceste timpuri de tumult și conflicte:
https://www.youtube.com/watch?v=lTsEE7TCSuM
Un interviu de Claudia Marcu și Alexandru Iosup
Fotografii din arhiva personala, editate de Alexandru Matei
