Cum ați ajuns în Olanda?
Am avut mai întâi o afacere în România, un centru de reciclare. Am pornit foarte bine, cu personalul de care aveam nevoie. Camioanele mergeau în tot județul Buzău să colecteze carton, plastic, aluminiu, materiale reciclabile. Am rezistat doar opt luni, pentru că eram în concurență cu oameni puternici din Buzău. Nu puteam să îmi mai văd de treabă, pentru că trebuia să rezolv șicanele la care erau supuși angajații mei. „Șefu’, m-a oprit în drum poliția”. „Șefu’, sunt cu poliția la PECO”. Și așa mai departe.
Sigur că m-am supărat, am închis totul, pentru că mă luptam cu oameni corupți, și am plecat în Olanda. Mi-am deschis aici o firmă și am pus-o pe picioare acum cinci ani. Mai întâi am avut o firmă de curățenie, inspirat de niște veri de-ai mei din Danemarca. M-am documentat despre ce utilaje ai nevoie, ce substanțe de curățenie, ce mod de lucru trebuie abordat – pentru că și asta e important –, cum se curăță lemnul, cum se curăță plasticul etc.
Și totuși, nu a mers foarte bine. Din ce cauză? Am făcut o mare greșeală. Nu m-am gândit să cooptez în echipă un vorbitor de neerlandeză sau chiar un olandez, care să mă ajute. Nu am făcut acest lucru. Eu personal am răspuns la telefoane, nu știam încă limba, răspundeam în engleză, care poate nu este la un nivel foarte bun și atunci am observat că nu căpătam prea multe contracte de lucru. M-am oprit după un an și am încercat să mă concentrez pe o altă activitate: aduceam mașini Euro 4 din Olanda în România, care erau foarte căutate în acel moment în țară. A mers foarte bine această activitate, dar simțeam că aș vrea altceva.
Am un văr în Olanda, care lucrează împreună cu soția lui în Boxtel, la un abator. Din vorbă în vorbă, am aflat că în acel abator lucrează o mie de români. Nu mi-a venit să cred. Și mi-am spus că poate acești oameni ar avea nevoie de un magazin românesc. Și exact asta am făcut.
Am deschis un magazin în Boxtel, care, în doar câteva luni de la deschidere, avea clienți nu numai din zona Boxtel, ci și din Eindhoven, Helmond, Den Bosch, din toată provincia Noord-Brabant. Am făcut și promovare, dar am avut și șansa unui reportaj într-un ziar local. A venit un reporter olandez, am stat puțin de vorbă și m-am trezit cu un articol foarte frumos [NL], cu fotografii și cu o prezentare a mărfurilor noastre, un articol care îi invita și pe olandezi să guste din produsele noastre. Una dintre întrebările reporterului a fost legată de planurile de viitor și i-am spus atunci că dorința mea este să am un lanț de magazine Muntenia Food în Olanda, pe o axă de la nord la sud, să am trei-patru, poate chiar cinci magazine, să fac din Muntenia Food un brand.
Totul a mers foarte bine și în acest an, pe 4 februarie, am reușit să preluăm un magazin existent în Haga. Acum avem două magazine și amândouă merg bine. Suntem mulțumiți.
Să ne oprim puțin la magazin. Ce produse aduceți pentru românii din Olanda?
Tot ce vinde un magazin mixt în România: băuturi alcoolice, răcoritoare, mezeluri – cu cereri speciale de Crăciun, de sărbători, în general –, dulciuri, mirodenii, borș, zeamă de varză, varză murată vidată etc. Totul este adus din România, inclusiv Coca-Cola, pentru că are alt gust în România, și Fanta Madness, care este foarte solicitată de români.
Când lumea cere un produs anume, noi facem tot ce putem să îl aducem. De exemplu, cineva din Haga m-a întrebat dacă este posibil să comercializăm Carmol. M-am interesat și am aflat că nu este nicio problemă, așa că azi avem Carmol în magazin. L-am așezat lângă spirtul adus tot din România. Dar nu întotdeauna se poate aduce un produs, pentru că dacă e foarte perisabil, e mai greu de transportat.
Cum priviți cei cinci ani de când sunteți în Olanda?
Au fost cinci ani grei, chiar foarte grei, dar frumoși. Ce facem noi nu este o muncă ușoară, chiar dacă nu este o muncă fizică, să dam cu târnăcopul. E o muncă foarte stresantă, lucram direct cu România și ne lovim de sistemul de acasă. De multe ori, în România vorba nu rămâne vorbă, cum se întâmplă aici. Dacă aștept marfa mâine, e posibil să am surpriza să ajungă peste două zile.
În rest, în Olanda mă simt bine. Nu pot să spun că sunt integrat în societatea olandeza, încă învăț limba, vorbesc binișor și pot să citesc, dar nu pot chiar să mă lansez într-o discuție numai în neerlandeză. Poate cu vecinul să am mai multe șanse să exersez, o să-l invit la un grătar românesc.
Aici oamenii se țin de cuvânt, este un sistem super corect, care ar trebui implementat și la noi. Adică, ce vreau să spun? Când am început afacerea din România erau niște legi, ca, de exemplu, un impozit de 16% pe profit. După două sau trei luni a apărut o ordonanță de urgență prin care a fost introdus un impozit de 3% pe venit, ceea ce era grav pentru un comerciant.
Aici, în Olanda, situația este foarte simplă: pleci la drum cu un plan de afaceri pe câți ani vrei tu, pentru că lucrurile sunt cam bătute în cuie. Știm că avem un impozit progresiv, știm tot ce trebuie chiar înainte să ne apucăm de treabă. Și atunci, te poți organiza foarte bine. În plus, există și avantaje. Aici, Fiscul nu este o sperietoare. Dacă nu am suficienți bani să plătesc o factură trimisă de Fisc, sun și spun că aș vrea să fac o eșalonare de plată și mă întreabă ei cât pot să plătesc. Nimeni nu te presează, nimeni nu te înșeală. Sigur, dacă abuzezi sistemul, atunci lucrurile se schimbă. Ca să nu mai spun că îți poți deschide o firmă în trei minute.
Ce înseamnă succesul pentru dumneavoastră?
Pentru mine, personal, a avea succes înseamnă respect din partea celor cu care intri în contact. Când ești respectat, înseamnă că ești un om de succes. Pentru alții poate că succesul înseamnă să ai un cont de câteva milioane, dar eu nu mă gândesc la așa ceva.
Sigur că am plecat de acasă ca să fac bani, că asta este, românii vor să aibă case, să le facă și copiilor case, să își țină copiii în școli. Eu am venit să fac bani, că să le pot oferi celor două fete ale mele un trai mai bun. Și din acest punct de vedere, probabil că voi avea succes deplin când fetele mele vor ajunge în viață acolo unde își doresc și vor spune „Mulțumim, tata!”.
De fapt, cred că nici nu e frumos să spun că sunt un om de succes. Sunt un om de omenie. Eu așa cred și sper. Inventatorii, matematicienii, fizicienii, ei sunt de succes, nu noi, comercianții.
Nici nu știu dacă își mai are rost întrebarea: cum vă poziționați față de comunitatea de români din Olanda?
Da, e adevărat că 90% din clienții noștri sunt români, dar situația este relativă. Sunt români care au venit aici de foarte mulți ani, sunt stabiliți aici și gândesc pragmatic, își urmăresc interesul lor și încearcă să dea un sfat corect celor care vin acum. Când mai intru pe Facebook pe grupurile de români, din comentariile lăsate, imediat îmi dau seama care este stabilit aici de mulți ani și care este venit mai de curând și are impresia că le știe pe toate, de la politică, la sport și modă. Dacă cineva din țară cere un sfat, ce să facă dacă vine în Olanda, cârcotașii sar imediat și le spun „Stați acasă!”, că „Aici nu aleargă câini cu covrigi în coadă”. Tot felul de comentarii răutăcioase, numai ce îl interesează pe om nu, adică: vino cu bani la tine, ca să îți poți închiria o casă, caută un loc de muncă cu meseria pe care o știi, vezi că trebuie să vorbești engleza foarte bine, și dacă știi și ceva neerlandeză, cu atât mai bine. Adică, dă-i omului niște sfaturi corecte. Mi-ar plăcea să fim foarte uniți, să fim cu adevărat o comunitate.
Și, uite așa, ați răspuns și la ultima întrebare: ce sfat ați avea pentru un român care ar vrea să vină acum în Olanda?
Da, am spus deja că trebuie să vorbească măcar engleza. Apoi, să nu vină aici și să creadă că totul li se cuvine. Un vorbitor de limba neerlandeză va avea întotdeauna prioritate pentru un loc de muncă. Și să nu vină aici cu mentalitatea din România, că „Lasă, merge și așa”, pentru că le spun cu cea mai mare responsabilitate că vor pierde. Să fie demni și responsabili.
Un interviu de Claudia Marcu, revizuit de Mihaela Nita
fotografii din arhiva personala, editate de Alexandru Matei
Photo-portrait by Cristian Călin – www.cristiancalin.video
