Cum ai ajuns în Olanda?

Dacă îmi amintesc bine, sunt aici din 1999, deci de vreo 19 ani. Cum s-a întâmplat? Înainte de Olanda am locuit câțiva ani în Creta, după o scurtă perioadă de studenție în România. Acolo am cunoscut-o pe actuala mea soție, olandeză – lucram amândoi în Creta. E o poveste lungă și frumoasă. Pentru copii am hotărât să ne mutăm în Olanda.

Cum a fost începutul?

Destul de dificil. Am ajuns aici și nu tu limbă, nu tu drept de muncă, nici măcar nu puteam circula fără vize, dacă îți amintești acea perioadă. Am luat-o de jos, am lucrat ca tâmplar la o firmă care construia iahturi și ambarcațiuni de lux. Am învățat meseria de la tata, care era tâmplar. A fost o perioadă foarte dificilă și incertă. Nu știam dacă voi primi dreptul de ședere în Olanda, deoarece căsătoria nu era suficientă pentru a obține permisul, aveai nevoie și de un permis de muncă. Și pentru că tâmplăria mea era o muncă destul de specializată, am reușit să obțin un permis de muncă și am continuat să lucrez la aceeași firmă încă cinci ani. Între timp am învățat limba, ceea ce a fost un pas esențial. E un sfat pe care l-aș da tuturor celor care vor să se mute în altă țară: primul lucru pe care trebuie să-l faci e să înveți limba. Numai așa înveți obiceiurile oamenilor și poți să-i vezi exact așa cum sunt.

Apoi, am lucrat la o firmă care confecționa vele și copertine pentru ambarcațiuni, dar în toată perioada aceea am fost fascinat de computere. Atunci a început și marketingul online și așa am început să-mi câștig online primii guldeni olandezi: vindeam online produsele altora. Financiar, am pierdut mai mult decât am câștigat, dar am învățat foarte mult. Am știut că acesta este viitorul și că eram pe drumul cel bun. Primul site web făcut de mine și care arăta foarte bine, a fost chiar pentru firma la care lucram.

Între timp, mi s-a născut băiatul și am reușit să obțin și cetățenia olandeză, ceea ce a însemnat că eram liber să aleg ce vreau să fac. Așa că mi-am făcut imediat o firmă de reparații computere și alte servicii de acest gen.

În 2006 a început o criză în branșa maritimă de lux, prima afectată de criza economică. Atunci i-am spus șefului meu de la vele că poate să mă pună pe liber – urmau multe concedieri – și am început aventura cu Ghio web design & web services.

Vreau să menționez un lucru foarte important, care m-a pus pe hartă, ca să zic așa. În 2006, când am fost concediat, trebuia să merg la serviciul de somaj și recalificare a forței de muncă. M-am dus la ei cu un plan și le-am spus că nu vreau să lucrez niciunde, că am un plan de afaceri și am întrebat cum mă pot ajuta. Și așa am urmat multe cursuri de specializare – design web profesionist, am învățat Photoshop și tot ce ai nevoie pentru acest domeniu. Am crescut, pur și simplu, cu nevoile clienților. Acesta a fost norocul meu, că am început cu începutul acestei industrii. Și am continuat să mă specializez.

O să mă întorc, totuși, la întrebarea inițială: cum a fost interacțiunea cu societatea olandeză la început?

Totul a decurs în mod natural. Aici, dacă te înțelegi ceva cu oamenii, așa se și întâmplă. Punctualitatea este foarte importantă. Toată lumea vede și pune accentul pe calitățile pe care le ai. Mi-am făcut prieteni foarte repede și tranziția a fost grozavă, mult mai ușoară decât în Grecia.

Îmi place că olandezii – cel puțin, cei pe care îi cunosc eu – sunt deschiși, plini de viață, iar atunci când este o problemă, totul se discută pe față. Acesta este un lucru foarte important. În România este foarte greu să ai o discuție sinceră cu oricine, pe când aici acest lucru se întâmplă ușor, fără să fii arătat cu degetul. Nu trebuie să rezolvi singur o problemă.

Îi iubesc foarte mult pe oamenii din România, dar, sincer să fiu, acolo nu m-am simțit niciodată acasă. Orice vrei să faci acolo, ești afectat de sistem.

Asta nu înseamnă că aici a fost ușor. Niciunde în lume nu e ușor, fără multă muncă și perseverență, dar și un pic de noroc.

Ceea ce mă mulțumește în mod deosebit este dezvoltarea mea personală, care s-a întâmplat în toți acești ani. Probabil că dacă nu aș fi fost aici, acest lucru nu s-a fi întâmplat. Cu alte cuvinte, sunt mulțumit de viața mea și sunt mulțumit de ceea ce fac. Subliniez: nu are nimic de-a face cu aspectele materiale.

De ce crezi că în altă parte nu s-ar fi întâmplat?

Aș menționa, în primul rând, liniștea de zi cu zi pe care o ai aici. Și dacă ai liniște, poți să te gândești la lucruri frumoase și la ce poți să faci mai bine pentru tine și familie. Ai mai mult timp pentru tine.

Ce înseamnă succesul pentru tine?

Succesul, pentru mine, nu este material. Dacă într-o zi pot face un om sau doi sau trei să zâmbească, înseamnă că mi-am atins scopul. Succesele mici ajută la succese mai mari.

Cum te poziționezi față de comunitatea de români din Olanda?

Dacă pot să ajut, cu mare drag. Întâlnirea cu Cătălina (Negru, cofondatoarea Fundației ROMPRO, n.r.) la concertul lui Ștefan Hrușcă, în urmă cu doi-trei ani, a rezultat într-o colaborare cu ROMPRO. Am înțeles că aveau nevoie de ajutor pentru prezența online, am făcut pagina de internet, îi ajut la menținerea paginii și cu tot ce mai e nevoie online. E o comunitate grozavă și cu oameni foarte capabili.

Trebuie să spun că până la întâlnirea cu Cătălina, timp de aproape 15 ani am trăit în Olanda fără să am contact cu românii, în afară de sora mea, care trăiește în același sătuc. Nu prea sunt români în Friesland (provincie în nordul Olandei, n.r.)…

Ce sfat ai avea pentru un român care ar vrea să vină acum în Olanda?

Să fie sigur că asta este ceea ce-și dorește. Ideea „Merg până acolo să câștig niște bani și mă întorc” este foarte depășită. Dacă e bine intenționat și are poftă de muncă și dorința să se adapteze la o cultură nouă, va avea 100% șanse de reușită.

Avem câteva cazuri care ne fac țara de râs, dar sunt și mulți români iubiți de toată lumea. Așa e peste tot, nu suntem singurii.

Un interviu de Claudia Marcu, revizuit de Mihaela Nita

portet – foto Cristian Călin –  www.cristiancalin.video

fotografii din arhiva personala